Caria de biberon este un tip particular de carie și reprezintă o formă severă a cariei dinților temporari (dinții de lapte). Numită și nursing bottle caries, baby bottle tooth decay (reunite sub denumirea generică de early childhood caries) sau le syndrome du biberon, caria de biberon se datorează în principal modului incorect de hrănire a copilului mic (cu ce și când). Primele semne de îmbolnăvire apar la vârste foarte mici, la scurt timp după erupția dinților.
Și caria de biberon urmează evoluția cariilor obișnuite, pornind de la faza necavitară, reversibilă, de pată albă cretoasă (demineralizare). Motivul medical al apariției îl reprezintă interacțiunea microbilor, precum Streptococcus mutans, cu alimentele bogate în zaharuri sau carbohidrați care fermentează și care produc acid lactic ce erodează suprafața dintelui, cauzând demineralizarea acestuia.
Dinții superiori din față sunt primii afectați. Dacă nu sunt instituite măsuri de stopare și prevenire în timp util, răspândirea la nivelul întregii danturi se face rapid, petele albe modificându-se în pete gălbui-maronii, urmate de cavități, resturi radiculare cu abcese și complicații care pot duce chiar la pierderea dinților. Cu cât procesul de demineralizare a dinților și apariție a cariilor evoluează mai mult, cu atât hrănirea devine mai dificilă din cauza disconfortului creat de durere. Procesele carioase ale dinților temporari afectează și formarea și dezvoltarea dinților definitivi.
Evoluția rapidă vine cu importante consecințe locale ca: dificultatea în vorbire și masticație, modificarea fizionomiei și posibilitatea apariției unor obiceiuri vicioase cum ar fi interpoziția limbii sau a buzei superioare. În ceea ce privește starea generală a copiilor care dezvoltă carie de biberon, aceștia au un ritm mai lent de creștere, unii putând fi chiar subponderali, ca urmare a dificultății cu care se face alimentația.
Carii de biberon, în stadii avansate
De ce apare caria de biberon
Principalii factori favorizanți sunt obiceiurile incorecte de hrănire a copilului în combinație cu substanțele cu potențial cariogen din alimentație, precum:
- Hrănirea cu biberonul înaintea somnului din timpul zilei, dar mai ales din timpul nopții, lichidele administrate (lapte, ceai, sucuri) având o concentrație crescută de zaharuri (natural sau adăugat)
- Aportul de zaharuri cu ajutorul suzetelor (miere, gem sau alte substanțe dulci)
- Prelungirea suptului la sân după vârsta de 2 ani
Acestora li se adaugă igiena orală necorespunzătoare vârstei copilului.
Cum poate fi prevenită apariția cariei de biberon
- Ștergerea și masarea ușoară a gingiei, cu ajutorul unui tifon, după fiecare masă
- După apariția primului dinte, periajul acestuia după masă cu periuța și pastă de dinți specifică vârstei copilului si primul consult stomatologic
- Evitarea adormirii copilului cu biberonul în gură și renunțarea, cât mai devreme, la biberon și la suzetă. Chiar dacă această situație poate isca proteste, se poate face o renunțare treptată, prin utilizarea de diluții succesive ale laptelui sau a altor lichide din biberon.
- Reducerea conținutului de zahăr din alimentație
- Odată cu apariția primului dinte, copilul trebuie să aibă primul consult stomatologic, urmat de consultații regulate, pentru a se acomoda cu atmosfera cabinetului. Astfel, în cazul apariției unei probleme de natură stomatologică, tratarea acesteia nu va fi și prima interacțiune cu medicul pedodont.
Ce tratamente se recomandă în cazul apariției cariei de biberon
În cazul cariei de biberon, cel mai bun tratament este prevenția, adică efectuarea unei igiene orale corecte încă din copilărie și adoptarea unor obiceiuri alimentare sănătoase de la cele mai fragede vârste. Încă de la nașterea copilului, este bine ca părinții să fie corect informați de către medicul pediatru, în colaborare cu medicul stomatolog. Sunt de asemenea recomandate înlocuirea biberonului cu cana specială pentru copii de îndată ce au erupt primii dinți.
Atunci când caria de biberon necesită tratament stomatologic, este bine de știut că el se realizează cu dificultate, din cauza vârstei mici a copilului. Tratamentul variază în funcție de stadiul dezvoltării cariei, scopul fiind menținerea dintelui pe arcadă. Această abordare este esențială ca suport al dezvoltării dentiției definitive, întrucât, în lipsa dinților temporari, dinții permanenți nu „știu” unde și când să erupă.
În stadiile incipiente ale cariei de biberon, este suficientă simpla fluorizare a dinților pentru remiterea petelor albe. Există însă și cazuri excepționale, ce pot fi tratate doar prin extracție, atunci când dintele afectat nu mai poate fi menținut pe arcadă prin tratamente adecvate sau dacă apar procese infecțioase care pun în pericol sănătatea sau chiar viața copilului. De regulă, extracția este completată prin folosirea menținătoarelor de spațiu, până la apariția dentiției definitive, din motive funcționale și estetice. Rețineți că pierderea timpurie a dinților de lapte poate afecta ritmul și secvența erupției dinților definitivi, unele cazuri fiind tratabile doar cu ajutorul aparatului dentar.
Sfatul nostru către voi, dragi părinți, este să nu așteptați până când este prea târziu!
Dr. Cristina Săndulescu
Medic dentist, rezident parodontologie
Aveți nevoie de mai multe informații sau doriți să faceți o programare?
